Afganistanul a fost și a rămas un narco-stat, oricât s-ar fi străduit Statele Unite să-i determine pe locuitori să se lase de o astfel de economie. Au fost distruse mii de hectare de maci, în schimb oferindu-li-se fermierilor semințe de oricealtceva. Acțiunile de înlocuire a culturilor au costat în jur de 7 miliarde de dolari. Astăzi, la fel ca pe vremea când talibanii erau la putere, țara a revenit pe primul loc în lume la producția de opiu. Din opiu se scoate heroina. O gălăgie de bani. Banii întrețin războiul.
Apropo de bani. Ultimele cifre credibile, date publicității la sfîrșitul anului trecut, arată că războiul din Afganistan (care a intrat în al paisprezecelea an) i-a costat pe contribuabilii americani în jur de un trilion de dolari. Sau, mai sugestiv, conform spuselor inspectorului guvernamental John Sopko, Statele Unite au cheltuit pentru reconstrucția Afganistanului mai mult decât pentru Planul Marshall.
Îi va mai costa sute de miliarde, fiindcă președintele Barack Obama a anunțat că va opri retragerea trupelor. Decizie corectă. La fel ca în Irak, forțele armate și polițienești locale, dotate și antrenate de aliații vestici, nu sunt nici pe departe în stare să facă față situației din ce în ce mai complicate prin apariția, în nord-vest, a steagurilor negre ale ISIS.
Un singur foarfece ar putea să taie tentaculele autointitulatului Stat Islamic, în Afganistan: mort sau viu, Mullahul Omar, autoritatea supremă a talibanilor, Amir al-mu”minin (Comandant al dreptcredincioșilor), n-ar recunoaște titlul de Calif al lui Abu Bakr al-Baghdadi, considerându-l pe al său mai important. E deja destul de curios (acesta ar fi și cel mai important argument că Mullahul Omar e mort definitiv) faptul că talibanii – cei care au apucat să jure credință ISIS – au trecut ușor peste jignirile pe care al-Baghdadi le-a adus Amirului lor – „tiran analfabet” și „măscărici”.
Situația e de culoarea celei mai frumoase pietre semi-prețioase care se găsește în munții Afganistanului: lapis lazuli.